Analiza structurii bilanţului

Bilanţul constituie “un calcul de sinteză care prezintă situaţia patrimonială a întreprinderii la un moment dat”. Ca reflectare a stării patrimoniale “bilanţul stabilit la sfârşitul perioadei de gestiune descrie separat elementele de activ şi cele de pasiv ale întreprinderii.” La un moment dat “bilanţul contabil indică starea resurselor şi mijloacelor unei întreprinderi, exprimând echilibrul său financiar.” Bilanţul este considerat documentul esenţial în analiza financiară care permite efectuarea studiilor privind evoluţia patrimoniului întreprinderii şi a situaţiei financiare.

În vederea analizei bilanţului este necesară studierea succesivă a activului care grupează mijloacele şi a pasivului care indică resursele de care dispune întreprinderea. Activul grupează în ordinea lichidităţii crescătoare (indicând rapiditatea cu care se pot transforma în bani) următoarele elemente:

- active imobilizate ce reprezintă elemente importante din patrimoniul întreprinderii, respectiv o parte a capitalului economic şi care, în mod indirect, prin amortizare contribuie la formarea şi asigurarea capacităţii de autofinanţare;

- active circulante ce reprezintă acele elemente care nu sunt destinate să rămână durabil în întreprindere;

- active de regularizare şi asimilate care cuprind atât cheltuielile constante în avans ce urmează a se include eşalonat pe cheltuieli în perioadele următoare de gestiune, cât şi diferenţele de conversie - activ, adică diferenţele
nefavorabile aferente creanţelor şi datoriilor în devize, stabilite între valoarea lor de intrare şi valoarea acestora la cursul ultimei zile a exerciţiului financiar;

- prime privind rambursarea obligaţiunilor care reprezintă diferenţa dintre valoarea de rambursare a obligaţiunilor şi valoarea de emisiune; aceste prime sunt cheltuieli financiare care trebuie să fie amortizate pe durata utilizării împrumutului.

ai o intrebare ai prieteni? PDF buzz